Cei care pleacă lasă urme pe suflet;
cei care pleacă promit totdeauna că se întorc;
unii chiar o fac.
îți bat în inimă să afle dacă ești acasă,
bine-ar fi să te și găsească!

Cei care pleacă se pierd
printre bagaje, gări și aeroporturi.
La tine opresc ca-ntr-o haltă
cu o singură biată linie de cale ferată
năpădită de buruieni.

Uneori îi recunoști, alteori
te întrebi cine-i străinul acesta scrobit, parfumat,
rătăcit de vreun controlor de trafic băut,
care-ți invadează viața pe scara de incendiu.
Ce spun indendiu? Un foc neconsumat.

Cei care pleacă, atunci când se-ntorc
vin întotdeauna pe calul lor alb
cu aere de cuceritori, cu fanfare.
Uneori te surprinzi întrebându-te cum îi cheamă
și de ce au poposit pentr-o clipă la tine-n pridvor.

Cei care rămân... rămân uitându-se după cei care pleacă.