Azi gândul meu e pictor,
Maestru în portrete
Și-ți creionează chipul,
Făcând mișcări încete -

Obrajii fini, bărbia,
Buzele dulci și moi,
Sprâncenele și fruntea
Și ochii mai apoi,

În care, preț de-o clipă,
Cade, uitând de toate;
Cu farmec se așează
Părul lăsat pe spate…

Luând culori din vise,
Începe să picteze,
Tabloul prinde viață
Și gândul să vibreze,

Și-un zâmbet ca un farmec
Parcă se înfiripă,
Făcând gândul să zboare
Pe-a dorului aripă…

Și, până către seară,
Singurătatea-mi goală
Va umple de portrete,
Expuse pentru gală,

Căci fi-va sărbătoare
Când te voi revedea!
Însă, până atunci,
Rămâi în mintea mea…

Această poezie a fost publicată în 2012, în volumul propriu de poezii "Jurnalul fericirii".