în timpul cireșului
am murit de două ori
prima dată nu m-am știut
din motivul parfumului
îmi picura în adâncuri
de mă stingeam pe la margini
iar altădătă-ți ningea în poală
cu bucăți mari de soare
și nu știu cum călcâiul tău
îmi modela căușul palmei
sperios să nu-l pierdem printre degete
și să fugă pe după nesărutat

în timpul cireșului
ne-am născut doar de multe ori
la rădăcinile lui
peste seva ce o simțeam fremătând
printre șoapte
nu știam unde încep eu
și nici de câte ori erai tu
sub cireș printre frunze pe ram
la oricare capăt ar fi fost
ne îpleteam unul în altul
până la semințe cu atâta
să ne ghicim carnea și buzele
cireșelor coapte sucul zdrobit
și doar întâmplător
asta parcă ești eu
ăsta parcă sunt tu
dar de cele mai multe ori
o parte dintre noi era
cireșul
și nu de puține ori
chiar în floare.