Deschidem ochii
în dimineața stridentă
ca și când n-am fi trăit niciodată
sub cerul ăsta tulbure
în care se zbat
ca muștele în pânza de păianjen
îngeri scheletici.
Ca și când palmele
în care nu intră niciun cui,
întinse spre un răsărit inert,
ar fi scara pe care urcă și coboară
un fel de suflet
un fel inimă
un fel de ceva
căruia voi tot încercați
să-i găsiți un nume
și un loc
în trup.