desprinde-mi întunericul din suflet
să visez și eu lumini din primăveri despre care nu știu nimic
veri pierdute în valuri de căldură
unde dragostea unui om poate ajunge până la cer

în aceeași tăcere profundă mi-am promis
că am să tai din mine
ca să-ți ajung pentru fiecare azi și fiecare mâine

în colțul acesta de viață e totul rece și straniu
ca o cârtiță sap tunele în zilele în care trăiam doar ca să aștept
zilele în care preferam să mă pedepsesc pentru greșeli nevinovate
mă-ntreb ce preț trebuie plătit pentru a fi fericit
fără să te pierzi în propriul întuneric
cât de frumos poate fi să ai grijă de dragostea ta
ca de-o copilă
să-i împletești părul în două codițe
o frânghie de salvare pentru tine
cealaltă pentru el

desprinde-mi întunericul din suflet
și am să colind iernile desculță