frunzele se aruncă în gol
o disperare cum cad ele
perforează spontan acest aer de orți care
petrec suflete peste pod
cine-o fi murit și unde
se prăpădește viața în mișcarea lor legănată

un fagure se prevestește fiecare traiectorie
nimeni nu are același drum
nici măcar noi doi

smintită moartea ne așteaptă cu zâmbetul ei
își arată dinții îngălbeniți
parcă știe că toate drumurile duc la ea

frunzele cad și se însoțesc
până în cimitir pământul
înghițitor de flăcări din apus

păsări căzătoare
cu ciocul în jos mi se par clipele decăderii
în toată goliciunea lor
aștern locul hărăzit

se adună piramide
cineva scapără boabe de fosfor
o sfoară de fum înnoadă frunze păsări
sufletele noastre legănate

(14 oct. 2013)