la masa asta de lemn
astăzi nu se mănâncă
nu se cântă
nu se vorbește

toți ai tăi cu fețe ude
se gândesc la ultima bere
și tu stai întins ca o felie de pâine uscată
nu mai ești jokerul din mulțime
ziua aceasta pare singura ta gluma proastă
când sughițuri și suspine te exilează de mine

e ceasul două
toți te cred plecat
ți-am spus eu că prietenii tăi nu mă cunosc

*

sunt ultima ta gură de aer și o ață albă
într-o unghie de un roșu aprins
singura culoare din doliu

*

ție -
francezul meu renegat cu mâna pickamer
îți interzic să pleci fără să-mi spui ora la care te întorci
și nu ți-a spus nimeni că nu e frumos să stai cu picioarele pe masă?
mai porți și costum
cred că asta te omoară mai mult decât inima
măcar iubești negrul

unde pleci?
vrei să-mi lipsească
senzualitatea ta stângace
involuntar de brutală?

*

sunt cutia ta de ultim ajutor
întotdeauna te-a deranjat cât de ascuțite sunt unghiile mele
ai să-mi mulțumești când
din buzele cusute cu două culori
te vei trezi cu mine
în ultima ta zi