Dracul galben se cațără pe perete
și-mi bate-n geam în fiecare seară
pe la șase și jumate.
Încearcă cu disperare să deschidă fereastra,
să rupă foraibărul și balamalele.

Noaptea când uit să trag draperia
El stă cocoțat pe glaf
și se holbează la mine.
Îmi urmărește fiecare vis
ca și când ar fi al său,
Zboară cu mine sau cade în hău.
Uneori se transformă în femeie,
Începe să plângă că-i este frig,
că este singură, nefericită
și mi se face milă.