pentru că nu îmi pot abandona ochii
fără putință de a alerga înaintea mea
mărturisindu-mă piatră
mărturisindu-mă cer
voi alerga în toate părțile simultan

singura mea pradă nemărturisită ești
ai străzi în loc de mâini
grădini pe limbă
și o scară sacră rezemată de inimă
mă întreb dacă aerul tău e asemenea vinului
dacă înfățișarea mea te botează în noapte
dacă mă vezi lovindu-mă în piept cu un crucifix
și cum sângerez până la subsol
,,să sărutăm ramurile care izbucnesc din pântec
se gâtuie când ating piciorul celei dintâi stele
apoi se varsă în abis mușcându-ne'' strigi
și eu mă prăbușesc iar mâinile tale mă zidesc
mă aflu în mine plecată din mine
nu am mijloc
nu am nimic din ce are o pasăre cântătoare
foșnesc ca o frunză către polii magnetici
și totuși sunt cea mai tandră femeie

pentru că mă retez miez
fără să îmi cunosc limba
mă aștept în umărul tău