încă nu știi nimic nici despre dragoste nici despre ură
nu știi cât de greu e pasul când munți interminabil de falnici cresc undeva în tine
îți promiți ție însăți fapte învățături de minte
dar treci cu bocancul prin canale de noroi
ca să ajungi la apă lină

nu știi nimic
nici măcar un anotimp cald nu-și face milă să poposească peste umerii tăi
crezi că o inimă de gheață nu se topește sub soarele inimii altui om

din casa ta pornește un drum și urcă în neștire
apoi coboară în mlaștini pe care nu le vezi dar treci prin ele
ți-ai jurat că înveți să adulmeci ca un animal sălbatic
doar pentru foamea ta de viață
și uiți să îți încălzești sufletul

departe
o copilă se ghemuie lângă foc și bătaia lui îi luminează obrajii
dar tu nu știi unde sunt promisiunile poveștilor
și-ți ascunzi mâinile în mănuși
doar să nu scrii despre ceea ce se spune
că doar Dumnezeu știe