CÂNTECUL FLORARULUI

Cântecul meu, iubito, nu așteaptă bani
Ci-și are plata în parfumul altor ani,
Când păsări nevăzute, și cu zborul jos,
Eram un singur cântec, îngânat frumos…

Eu n-am știut nimic să-ți spun, doar să te cânt,
Să pun – din taina ta – un cântec în pământ,
Ca mâine, sub mereu grăbitele ninsori,
Parfumul lui să zămislească alte flori…

Și azi, iubito, încă ți-l mai cânt,
Cât suntem, tainic, încă, păsări de pământ,
Cât, încă, ne desparte, în comun, un drum,
E mai frumos parfumul lui curat, de-acum…

5 noiembrie 2013