LIM a venit pe pămînt în momentul de grație
timpul curgea liniștit spre viitor
pămîntul se învîrtea orbeșe în jurul soarelui și a propriei axe
însă LIM nu știa asta
nici pămîntul nu știa nici soarele
numai oamenii interesați de treburi nebunești
cum ar fi intelectualii studenții și mai ales oamenii de știință
ca o păpădie LIM ieșea din iarna uitării
ca o perucă pe chelia unei femei bolnave
ca o constatare a înțeleptului
ca o altă comparație pe care LIM o va găsi
suficientă sieși
pentru epopeea aceasta
începu LIM să scrie despre sine și propria integrare
în nebunia generală

LIM are prostul obicei să o ia cu începutul
se destăinuie în marea-i naivitate
cititorului însetat și criticului avid
de carne fragedă
ascunde capcanele inventate în evul trecut
de alte personaje
capcane uitate sau chiar cunoscute fiind
omise asemeni învățăturilor istoriei