Pe-o bancă singuratică
Zăresc apus de mult
Un vis ce-atârnă încă,
Încremenit de timp.

Și-aud șoptind în depărtări,
Al ploii gând uitat
Și văd rostogolite-n zări,
Ale ploii mreje de văpaie.

Doborâtă de visări neputincioase
Un somn linijtitor mă învelește
Și-ncep visa la El,
Încep visa la lumea mea.