iubirea e o fugă de crima pe care n-ai comis-o
trebuie să fii așa de curajos încât
să forțezi lanțurile să ieși din rând să ți se piardă
urma să privești mereu înapoi neștiind unde e înainte
mulțimea de căutători să rămână în dezechilibru
pe limbă de cascadă riști viața
în lipsa ei fugi schimbă-ți înfățișare
obiceiuri învață să rabzi să stăpânești întunericul
singurătatea s-o ademenești în casa tâlhărită de-o
mână falsă pătrunde în lucruri care i-au aparținut
mirosul din lenjerii cu ură cheamă-ți
memoria înduplec-o să-ți deseneze
chip te urmărește pe scara interioară până la ea
nu mai e nimic din ce te făcea să te pierzi să uiți că exiști
te aleargă disperarea cu haite de câini și
fluiere atinse de buze de vânt alergi
prietenii te acuză de nebunie nu te ajută
mâna de fier înfiptă în umăr disperat
în niciun chip nu te lămurești
ce este viața
un tribunal cu toți prietenii
judecători

singură în loja înstrăinatului

(17 nov. 2013)