E fum...
Și ceață este de ieri.
Cad în van frunzele negre
Și țipă și zbiară căci pică din cer
O negură ce înghite tot ce-i iese în cale.

Galbenă este toată aleea
Și parcă toată descompusă ,
Căci frunzele cad în van
Și apa pică în stropi grei de plumb.

E fum...
Și scrumul s-a ars și el,
Și soarele cade parcă din cer.
Movul cerului se afundă în frunze
Și cad în continuu căci vară tot fuge.