nu mai am cu cine schimba o vorbă
doar cu mine mai vorbesc
culeg slove formez cuvinte le strâng buchet și
te implor prin ele să revii
unde te-ai răcit așa cucoano
de unde îți veni să pleci ideea

te-am revăzut aseară o adiere în fața ferestrei
nu erai singură nu sufereai zâmbeai cântai dansai în stele
iar eu cu fața lipită de sticla înghețată plângeam
și din lacrimi a ieșit o floare
ți-o dăruiesc cucoano
pune-o pe mormântul meu
să crească iubirea ce ți-o port

adio-ți spun dar nu pe veci