Cu gestul tău
Îmi distragi atenția, tocmai iubeam
Spectacolul precar al zilei, competiția diversiunii
Nu mai pot contempla o floare, pervazul lumii vibrează
Nu mai pot murmura rugăciunea, aplauzele asurzesc Cerul
Nu mai pot fi darnic, statul îmi smulge pâinea din mână
Nici în mine nu pot fi singur, lumi invazive țin asediu continuu
Ne împărțim în idioți și inteligenți pe criterii greșite
Cine uimește, distrage, disturbă aerul, liniști, acela-i plătitul
Cine nu vrea nimic este internat și condamnat să vrea plutirea haotică
În nimicul comun.
Dau lumea pe silențios, smulg firele din casă, din mine, sparg becul
Și plec