în cea mai lungă noapte te-am măsurat
te-am împărțit la trei pentru fiecare margine de vreme
(altă metodă de scos esențe)
și te-am încuiat definitiv în mașina de făcut vise...
n-ai să ieși din mine
decât cu vreo două sute șase de oase rupte
genunchii ochii și degetele vineții
de smulgerile repetate pe întuneric
cu inima pe plita încinsă
te dor greu secundele coapte
credeai că poți să le desfaci cu unghia
să le pui să-ți strige însingurarea pe mut
pe pereții peșterii
toate astea în cea mai scurtă zi
când ecoul era plecat de acasă