dimineața devreme pun leonard cohen și de-o cafea tare
în fața oglinzii cu periuța peste dinți ascult
cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în ușă
geamul spart înjurăturile din toți pereții
se duce naibii melodia mea preferată
rămân cu gustul de pastă oricât aș scuipa
viața
să facă ceva pentru mine ea trăiește clipa
nu-i pasă de leonard nici de cafeaua care dă în foc
sună un ceas din interior timpul meu începe iar
o apuc de un capăt
între oameni
deschid fereastra să aflu aerul lumii la ora asta
doar câinii
verific ce las în tăcere o zi
lumină lucrurile care mi-au împrumutat din mișcări
pachetul pentru doișpe ore non-stop
o cărticică pentru pauza de masă
poeziile de la tine trase la imprimantă câteva
sublinieri
verific apa gazul filtrul actele de la mașină cheile
aprind becul de pe scară

mă-ntorc și scriu pe cine iubești tu
cu ultimul ruj de nuanța buzelor mele


(20 ian. 2014)