Nici urmă de iarnă, doar niște beteală,
Totu-i uscat pe afară ca-n miez de vară.
În vitrine nămeți de zăpadă artificială
Amintesc că se apropie Sfânta Seară.

Pe străzi au apărut deja primii colindători:
Puștani guralivi sau inși cu un aer dubios.
Rizibile caricaturi ale cetelor de urători,
Toți stâlcesc colindele falsând zgomotos.

În piețele părăsite, alaiuri de brazi orfani
Zac pe caldarâm condamnate la uitare,
Trecători întârziați, sărmani sau profani,
Se opresc și aleg câte unul la întâmplare.

În crâșme ospătarii se pregătesc să inchidă,
Însă ultimii bețivi nu se lasă nicicum goniți,
Discuțiile nesfârșite ar putea să se intindă
De la politică la religie și până la hobbiți.

Poveștile mai mult sau mai puțin coerente
Nu par să-l tulbure defel pe un nostalgic,
Care, vrăjit de colindele în note decadente,
Televizorul îl contemplă cu un aer tragic.