în mintea mea se lasă ceața
se întâmplă merg la doctor
îmi vorbește despre vreme
cum ninge în inima lui câteodată
și ce bine că are un băiat frumos acasă
cât de mândru este să împartă planeta cu el
și ce nedrept este
când mama copilului doarme fără griji în pământ

atunci mă las deoparte
uit de ce am venit acolo
îl iau de mână mergem la fereastră
îi arăt un nor care tot trece de vreo câteva ceasuri

prin fața noastră trec sănii
îmi zâmbește jenat

ochii ca o dungă
e limpede mă vede
înțelege tot
existența norului cum trec săniile
zâmbetul
jena
amarul bucuria
că am aflat cine este