rătăcind prin pustiul Africii cu ochii împăienjeniți
și buzele arse de sete
văzu LIM oaza aceea spre care înainta de cîteva ore
picioarele îl trădau lăsînd moliciunea
să-i scapete trupul și coatele deveneau tălpi
oaza se îndepărta printr-un salt atunci cînd privirea
încerca să aprecieze distanțele
căzu pe spate văzînd soarele ce acoperea întreg cerul
și se rugă ca moartea să nu fie mai dureroasă
decît viața
minunile nu se țineau departe de LIM
și mîna aceea negricioasă
picăturile de apă ce îi înmuiară buzele
prosopul cu care îi acoperise fața
zîmbetul lui Etiopiu asemeni zîmbetului lui Dumnezeu
nu erau decît firescul vieții de semizeu
iar LIM acceptase deja nemurirea
chiar jurase cîndva că niciodată nu va lua în deșert
numele Domnului
iată-l pe LIM călărind o cămilă
înainte-i și înapoia-i un șir lung
caravane cu mirodenii îndreptîndu-se spre ținulul Keniei
și cea mai de preț marfă tămîia binemirositoare
ofrandă marelui Graal