la casa părăsită, numai vântul bate în poartă
latră un câine din grădină, spre fereastra care-i spartă,

lacătul a ruginit, ușa casei stă închisă
însă casa e un mit și de stafii e cuprinsă,

pe un geam de ochi neșters , se vede o icoană
stau în curte și privesc, unde ești iubită mamă,

parcă nu-i mai nimeni în sat, ca să-mi spună unde ești
nu te aflu, ai plecat spre o lume de povești,

n-am mai fost demult pe acasă, însă nici tu nu mi-ai scris
au trecut anii măicuță, parcă totul e un vis,

m-am mutat de două ori, și acum stau în altă parte
am uitat să-ți dau adresa, când ți-am scris ultima carte,

au trecut ani peste ani, am fost tare ocupat
de multe ori n-aveam bani, nici servici nu mi-am aflat,

te caut mama în icoana, ce se vede în odaie
poate că ești sus în vie, sau să culegi vreo păstaie,

ți-a venit copilul drag, vrea ca să te ia cu el
și te caută neîncetat, nu te află fel de fel,

am venit măicuță dragă, să te duc cu mine acasă
ai să-mi povești atâtea, când vom sta cu toți la masă,

nimenea nu îmi răspunde, maica poate că a plecat
a închis ușa la casă, și-n alt loc s-a strămutat.