m-am speriat când
știind că stau la ultimul etaj
am văzut oamenii de pe stradă de parcă stăteam la parter
nu eram pregătit mai aveam atâtea de făcut
să bat pe ramă plasa de țânțari
să mă duc la ușa din spate să văd dacă a intrat apa ca la vecini
eventual să dezleg câinele sau barca (aici nu știu
am mereu un lapsus)
să trag perdeaua mată

trecuse atâta timp de când am auzit pași pe scara interioară
țin minte stăteam ca și acum cu telecomanda în mână
am știut de la început că pașii or să ajungă în cameră
or să meargă de colo-colo pentru un timp
noaptea or să-mi atingă genunchii cu genunchii

nu mă miră că am scăpat telecomanda când a bătut în geam
m-am ridicat și
am acoperit din mers gleznele dezgolite celei
care stătea întinsă pe masă