Pe strada Baladei grădina e acum pustie
Mesele părăsite așteaptă zile mai bune
Dar cerul cenușiu de toamnă târzie
Nu dă semne c-ar vrea să se imbune.

Doar frunzele mai zăbovesc prin grădină
Frunze de nuc și de păr sporovăie șăgalnice
Legănate de vântul ce îngână-n surdină
Un vals închinat sufletelor nostalgice.

Și-n nopțile reci fără de stele și lună
Doar ploaia va tulbura liniștea deplină
Șușotind neîntrerupt ca o babă nebună
Va chinui sufletele încărcate de vină.

Pe strada Baladei grădina altădată vie
Răsunând de cântece și clinchet de pahare
Pe solitari îi ademenește și-i îmbie
Cu voluptoase singurătăți dulci și amare.