dimineața dintâi mă smulge stelelor
mă aruncă pe stradă
și-mi spune să joc șotron cu luna
îngeri somnoroși zâmbesc sub pleoape
cusută de atâtea ori
inima dă să sară și ea
nebuna
o mașină neagră scrâșnește
dinții de cauciuc tocesc asfaltul
strigătul se agață de gâtul meu
spaima joacă
ala bala portocala

sufletul zace undeva

a doua zi se repetă
stele șotron spaimă strigăt
și-un pumn de cuie înghițit pe sufletul gol
miercurea înnădesc speranțe
pentru joia patimilor
n-am bilet așa că
trec direct la numărat mătănii
vinerea
până îmi coclește sâmbăta morților
sub unghii
nu găsesc drumul
nici iarba din grădina casei
scormonesc stele
să dau de cerul duminicii mele
când așezați la masă
mă săturam cu mirosul ei
și nu-mi era foame
nici sete
nici frig

23 iunie 2013