probe de foc într-un cub fără laturi
zâmbete puține într-o lume-nghețată
-privesc
În zadar îmi închipui:
lumi împietrite- pe stânci neclintite
de dor și de clipe;
toate-s trăite
de-ai mei și de mine;
prin zâmbete-nchise în cufere prea pline-
de rău și de bine...

puține sunt clipele ce vorbe devin
tăcute rămân adesea pe veci
colaj suspendat de-un vis repetat
ce-adesea-mi revine în minte.

măcar de-ar zâmbi și mama mai des
să simt cum scânteie din inima-i vie
pulsează spre mine

s-adun cu mâinile orice rest de iubire
orice fărâmă din ea
s-o strâng la piept să îmi fie alături pe veci;

iar pe tata, cum rar îl găsesc,
să-l simt mai aproape de mult îmi doresc...