Frunză verde de cenușă
Frunză verde de cenușă
de la pat până la ușă
numai pașii tăi hoinări
fură verde din arțari…

Numai urmele de păși
calcă tainic peste ași

și se duc spre alte zări
răsfoind de-albastru zări
și se duc pe cer în sus
să descânte de apus

răscolind cărările
și bântuind mările
să înece cu amar
tot adâncul meu de har.

Frunză verde de trifoi
parcă ieri eram doar doi
îngânând o soaptă-n seară
într-o clipă cât o vară.

Ne-am fi dus către zenit
dacă nu ne-ar fi murit
buzele de mult prea dor
și sufletul de fuior

tors în van pe lângă ape
să s-adape-n ele clape,
să mai cânte a uimire
și deloc de amagire…

Lelia Mossora
14 aprilie 2009