nu îți cer nici măcar să m-asculți

e una din discuțiile acelea la o cană de apă
cu un analgezic și un antigripal
discuții în care de regulă febra are primul cuvânt
și are dreptate
gravităm
cum fluturii de noapte în jurul luminii de veghe
cum planetele
dac-ar fi fost după mine aș fi ales să fiu o planetă mai sofisticată
(cum era planeta aceea hotel din ”al cincelea element”)
ha
n-a fost să fie
majoritatea speciilor în prag de extincție au strigat
”hei crazy oprește noi coborâm”
și-au plecat
au rămas numai caii când roșii când verzi frumos înșirați pe pereți
în living în baie în camera mea
în oglindă
mă privesc adânc și îmi spun
”sunt rea
de astăzi voi fi sau poate
de mâine
de anul ce vine voi reuși să spun nu
și voi fi neiertătoare cu toți sau aproape
cu febra”

apoi pun de cafea