poștașul mut a învățat azi-noapte pe de rost toate scrisorile de dragoste culcați pe saltelele moi îndrăgostiții tremură ușor
cu fiecare literă ei pierd un dram de memorie plânsul nu poate schimba nimic plânsul nu poate schimba nimic
adresele trec de pe plicuri în vena poștașului
dimineață el va fi un glob pământesc
populat cu dezîndrăgostiți ce se vor mai bucura atunci uscații nesimțitorii predispușii la scurgeri de viață vor aduna în grămezi cenușa parfumată din toate punctele cardinale
și o vor arde din nou

dar în ziua în care
unghiile expeditorului în drumul lor prin întuneric vor întâlni pieptul destinatarului și se vor înfige adânc în el
bolta cerească va înflori de milă și înțelepciune
poștașul nu va mai fi mut ca înainte cu un zâmbet larg
va spune fiecăruia în parte iată-mă eu m-am hrănit cu dragostea ta
am plătit pentru asta să ne veselim și să o luăm de la capăt
așa cum facem noi de obicei
lacrimile nu pot șterge nimic lacrimile
nu pot șterge nimic