străzile orașului sunt niște artere
care pompează permanent tristețe industrială
îmi place orașul
e deprimant și bolnav ca un spital în paragină
îmi place să mă plimb pe străzile lui melancolice
atunci când nostalgia plutește în aer
și mă sufocă de parcă aș respira monoxid
căci pe aceste străzi visam
să mă plimb la braț cu iubirea
într-o toamnă timpurie
și să las durerea în spate pentru totdeauna
dar visele sunt create pentru a fi distruse
așa că acum mă plimb pe străzi
singur în nefericirea mea
într-o primăvară timpurie
înțesată de durere.