iar sentimentul acesta pătrunzător precum o sămânță
care îmi crește din întuneric și caută lumina
nu e decât începutul germinației unui alt univers
și mai infinit și mai nesfârșit și mai alb
decât toate celălalte beții de dinaintea beției primordiale
la urma urmei o duc frumos dintr-un chef într-altul
cum o fac mai toți muritorii fericiți că s-a inventat otava
poate și pelteaua de trandafiri de pe buzele tale
spun poate doar așa din alint
pentru că știu sigur că este întru-totul vinovată
și de iubire și de moarte și de cer și de pământ
ar fi așa aiurea să visez sferele altfel decât sărutându-te
........................
consum amintiri în speranța că teama o să dispară
și nimic din ce nu mai am nu-mi va mai trebui
........................
de ce să nu înmulțesc iluziile cu suma dintre clipă și dor
dorul pe care îl simt când te caut prin vis
ca pe o izbăvire de chin ca pe o eliberare
apoi mă întorc la suspinul dintâi
cu speranța în amorțirea dorinței de a nu mai căuta în efemer veșnicia