iar orga pare un mormânt ciudat al unui zeu rătăcit
între caraiman și poiana soarelui
sau poate e doar un faraon în căutarea sfinxului
înainte ca acesta să-și găsească odihna din bucegi
chiar cu mult înainte de a se fi inventat visarea
martor la trecerea raiului pe pământ
este podeaua plină de praf stelar
pe alocuri încă mai păstrează urme de îngeri
alături de cuvintele frumos legate a rugăciune
mâini împreunate și acele căutări ale înaltului
dintre două aplecări de cap a încuviințare
..........................
pe lângă tăcuta biserică neagră
casele stau la taclale pe vârful acoperișelor
cu temelia spre oceanul din nori
parcă gata de sacrificiul suprem
fiecare scară începe să viseze la infinit
ca mai toate divele la frumusețea veșnică
iar nebunele acestea de picături îmi îneacă ochii
obișnuiți mai degrabă cu lacrimile
decât cu triumful colorat al luminii
...........................
până când îți vei putea articula durerea
nu-mi rămâne decât să visez la petreceri fistichii
în castele de piatră șlefuită așezate parcă în ciudă
la confluența dintre iluzie și deja-vu