iar eu caut minunea printre drepte infinite
paralele cu imaginația
perpendiculare pentru simetrie cu inefabilul
precum iluziile în așteptarea penelului
sau gândul în așteptarea cuvântului
poate că doar așa culoarea devine sentiment
roșu durere galben toamnă
adânc turcoaz de atlantida
înalt albastru de voroneț
albul ca alternativă la rotund
unghiuri fără echivoc
educate să fie juste
pe alocuri plictisitoare
o lume plană
pătrat nelocuit de iubire
din care ridic dorința
piramidă
spre o stea care-mi poartă visul
dincolo de tridimensional
de niciunde spre oricând
prin timp

cine știe prin câte găuri negre trece lumina
înainte de a a se dărui florilor