o fac inconștient
o stare normală între atâtea alte stări trecute și viitoare
doar când mă privesc de sus totul se învârte
fiecare sunet are urechea lui
nicio pasăre nu cântă pentru grăunțe
nici îngerii nu sunt pescăruși deși uneori îi bănuiesc
multă vreme am crezut că nu au lacrimi
le vedeam doar bucuria nu căutam niciodată altceva
dar dincolo de zâmbet sunt atâtea lacrimi adunate
aș vrea să le învăț fericirea dar nu mai știu cum se face
poate sunt amnezic sau nu am știut niciodată
cum să repet ceva ce nu știu
dar o fac inconștient
pentru că am momente în care totul pare așa cunoscut
deja vu
ochii tăi toate aceste fulgerări din inima mea
fiecare cântec toate concertele
fiecare adiere de clape de pe cerul gândului
toate par o repetare a ceva rotund
parcă din ce în ce mai rotund
iar eu simt nevoia să-mi pun capul pe umărul tău
să nu mai știu