eram oarbă cântam la trompetă plecarea
mi-ai pus în pălărie un vis
alții aruncau cu monede rugi zâmbete strâmbe
pe caldarâmul umed al borului -
urme de suflet cu șireturi închis

într-o seară mi-ai răsfirat părul cu degetele
îți auzeam pe umăr privirea
avea culoarea sunetelor obosite în diez
ce-mi adunau în pălărie umbrele -
sub pașii tăi nevăzută uimirea

mi-ai dat o felie de pâine unsă cu fericire
lacrimile mi-au încolțit verdele în iriși
într-o zi cât un Dumnezeu ți-am ghicit adâncul
bătut în cristale de gheață -
palmele înfloreau din nou caiși

nu trebuie să răspunzi acestor cuvinte
memoria mea plutește pe o apă cu pești
pletele ude leagă nuferii și sunetele
am obosit să ating cu vârfurile lumina -
căzută în hăul strâmt pentru povești
…………………………………………………….
cu hainele sub braț urc zidul din ceasuri de piatră
pălăria cu visuri a rămas pe asfalt
aud cum se deschid pleoapele
lumina țipă
și număr pe degete ploaia
jumătate pământ jumătate înalt

Ileana Popescu Bâldea
București - 5 martie 2014