AMAR




[ V ]




Încă mai țipă copacii, spre cer, disperați...
Și îngeri, după cruci, se ascund, nemișcați -
Și stele, își frâng. Cu amar, sub pământ,
Tot așteptându-i pe cei din lume plecați.




Amar. Cu lumânari aprinse. Ceru'-i mormânt...
Iar rup tăceri, de sub lespezi de piatră, -
Și sânge scurg, să stingă focul din vatră;
Încă mai țipă copacii, spre cer, disperați...




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"