te-aș aduce la stadiul de embrion
să te port în pîntece pînă cînd vei începe respirația
prin vîrful degetelor mele
cu ochii închiși mă vezi cel mai bine
să umpli spațiul croit după tine
pînă la ultimul milimetru
să te obișnuiești cu interiorul meu
mai mult ca oricînd
clipele tale de singurătate să-mi fie cele mai frumoase vise
cămășile ți le calc direct pe piele albesc
numele tău are gust de lemn dulce
aici poți
să crești păuni și iepuri și cai și libelule
deodată
să ai o viață liniștită și palmele umede cînd mă atingi
să mi se facă dor și să nu-mi treacă niciodată
să îmi vorbești ca și cum aș fi de față
să rupi din mine așa cum ai rupe pe timp de foamete o piatră
să găsești apă

te trăiesc pînă îmi crapă pielea în pietre mici de rîu
o să fie bine
mergem împreună noaptea pe străzi
ne apar în față fluturi de mătase așa se luminează
din cînd în cînd
sunt locuri în care întinerim și nu putem povesti cum