Colegă de suferința cu propriile gânduri
Zac într-o totală agonie suferind.
Dospesc gândind la zile mai bune,
Dar cred cu amar într-un viitor fără lumină.

Dezastrul mă cheamă la el,încornoratul...
Și-mi cere să merg pe-a prăpastiei muchie.
Reușesc să trec, și-l înfurii,
Astfel, orbesc neștiind de unde vine lumina...

Inima mi-e crăpata de mânie, căci am pierdut,
Acum, mă îndrept către cer cu amintirile negre,
Ce mă leagă de banca din parc până noaptea
Și mă izbesc de întuneric,căci lumină nu este...