tu bați adânc piroane groase în cer până în măruntaiele norilor
de care vrei să agăți îngeri prinși în capcane din flori
gânduri nebune rătăcite în cer sau poate un vis
în care se făcea că un șarpe venea prin iarbă și îți încolăcea gleznele
apoi te mușca de pulpă ceva mai sus și zburați în înalt până acolo
unde ai bătut piroanele alea iei șarpele îi faci un nod și-l agăți de un piron
iei îngerul prins atârnat de un alt piron și-l obligi să-ți tragă otrava din pulpă
până când se va albăstri și se va face strigoi

la mulți ne este teamă de șarpe teama aceea ancestrală
strivim capul șarpelui și lăsăm trupul să i se usuce crezând că va pieri oricum
totuși de fiecare dată din trupul uscat și albit de moarte
se va naște o altă frică și mai cumplită
sau va veni un câine și îl va fura
poate o pisică

în noi avem cunoștința cum că tot răul din noi se va scurge în pământ
alergăm înnebuniți cu tălpile goale prin glod să ne fie bine ne va fi
tu bați adânc piroane groase în cer până în măruntaiele norilor

- dacă nimeni nu va veni știu bine ai să pleci