Am înghesuit în existența zilnică atâtea speranțe
încât puține s-au realizat,
de fiecare dată n-a intervenit nimeni
nici măcar uitarea.

Din afară toți cred în refularea unei obiecții din interior,
un zid pus în calea vântului
după care cresc la adăpost copacii,
fructele lor îndrăznesc să cadă
pe iarba moale a cuvintelor
despre care nu știu multe
și le zidesc
pe umărul tău fragil.