toată puterea mea
e în cuvintele pe care nu le am
izvorul înțelepciunii mele
abia mai picură
pe sub gușa robinetului nestrâns
de ce ma iubești Doamne?
eu nu exist
e doar amintirea teneșilor mei
cu un număr mai mici
cu care alergam
prin dosul caselor părăsite
și aruncam
câte un ziar peste fiecare gard