anul trecut
nu am avut nici preot de bobotează
nici lumânare de paști
m-am plâns
vânzătoarelor de la chioșcul de țigări
că omul e sub talpa casei lui
și datina e să crezi în ceva mai bun
ca busuiocul sub căpriorii din cămara bunicii
vara dă apa să-mi cadă în cap dintr-un balcon
probabil sfințită
și eu pe singura treaptă din gangul
tot mai albastru de graffiti
semne iluminate rar în piramida de beton
printre mumii de câini bătrâni care schelălăie
pe scara blocului
iarna cadou de crăciun îmi cade
ultima măsea de minte
crescută precoce la șaisprezece ani
cum mor muștele dezmorțite timpuriu
cum pică păianjenii albi de pe dulap
de anul nou un dinte
în dormitor
dorm între
perdele peste perdele
așteptând o pauză