Sunt paznic într-un cimitir de glasuri
În marmură, cu muzicale cruci de note,
Ce în ecouri de vioară sau de basuri
Se odihnesc, în criptele de-acum tăcute,
Eu le veghez chemarea acordurilor mute.

Eu singur mi-am săpat groapa-n uitare,
Și mi-am pus glasul amintirilor trecute,
O cruce din speranță am pus ca alinare,
Căci poate, pe-o cărare a vieților trăite,
Ai să mă cauti, încă, in rătăciri cernite.

Doar dorul l-am trimis să te găsească,
Sfințit de rugăciunea îngerilor blânzi,
În lumea ta, oriunde-ai fi, să îți topească
Urma durerii, în calea pașilor plăpânzi,
Să uiți de tot și iar să-ncepi să râzi.