O, biet poet ce te-ai luptat cu viața,
O viață zdruncinată de tristețe...
Ai luat cu tine pacea și speranța
Și ne-ai lăsat un gol imens și rece.

Ai tot cântat iubirea, țara,neamul,
Ai scris imnuri pentru părinți și frați
Și ai plantat pentru vecie ramul
Iubirii de țară in Munții Carpați.

Dar ne-ai lăsat o Flacară nestinsă
Să ne aline in vremuri de jale...
O vom păstra in noi mereu aprinsă
Pentru memoria Măriei Tale.

Vom povetsti copiilor de tine
Și ei vor spune propriilor fii
Și mărturie peste veac vor ține
Atatea dragi si scumpe poezii...