trecută de treizecișicinci
mai abitir soarbe din ochi
oamenii
din buze
cafeaua
femeia miros de căpșună
-nouă ne plac
esențele fragede cum ar fi
carnea-
etalează ceea ce știe acum
că se trece.
anii pe care îi privește în oglindă
nu-s inutili
înțelegerii.
iată obișnuită cu apelativul doamnă
trage aer în piept fără probleme
expiră un fum albicios
de țigară
fumată luna trecută.
picior peste picior așteaptă
să fixezi camera ascunsă
în locuri intime
zîmbește
personal nefiresc conștientă
că vîntul își schimbă direcția
aleatoriu.
trecută din punctul ei de vedere
prin cîteva experiențe marcante
sigură pe rigiditatea fotoliului
ale cărui brațe le strînge
vorbește sigură de sine despre ceea
ce ai dori să auzi.
bărbatul abia la patruzeci.