Simt cum mi se revarsa fierea peste locurile in care au călcat oameni, în curând tot Pământul se va umple de o necunoscută substanță verde-flegmă, cum râurile, mările și oceanele, tot ce-au cântat oamenii mării se va amesteca cu secrețiile mele, cum orașele se vor scufunda sub valuri vremelnice de verde crud, iar după acestea și cerul și văpaia vor încerca noul port. și vor cânta oamenii fierii și florile și munții și apeleși câini și oameni. Iar la final, totul va arăta asemeni unei bile verzi de fiere purtată prin întreaga cavitate bucală, sucită și rostogolită pe fiecare papilă, strecurată prin strunga dintre incisivi, rotită pe vârful limbii și apoi cu un ultim suflu expulzată cu ură spre râuri, mări și oceane, spre orașe, spre cer și văpaie, care vor încerca noul port.... și vor cânta oamenii fierii! și florile și munții și apele și câini și oameni.
Așa că nu, te rog, nu mă-ntreba dacă n-am cumva vre-un foc, nu-mi cere să rămân și să te f.., nu mă întreba ce citesc, dacă cred în dumnezeul tău sau ce gândesc.
Sunt tânăr, sunt după cum ai putut citi, un adolescent ca alte miliarde, ca și tine. Și totuși mă prinde bine verdele-flegmă..................