și cascade de serotonină pe ritm,
coloși ambulanți înarmați cu fără număr peturi de bere o manea cu ceva țipăt whaw
o minge de foc, colecția tatei de timbre și niște muguri
și cuie.
batem cuiele și ne țintuim în culcușuri
artizanale într-un copac care nu vrea
să ne dea drumul și cei de jos sunt atât de departe,
parcă am fi în avioane în înalt
sunt câțiva metri buni până la pământ
unde e răul de înălțime dar adormim.
vise triste și scurte întrepătrunse de undeva
de departe de trilurile unui țigan inocent cu mirosul inconfundabil. știu
că cineva încearcă să facă un foc,
poate un prometeu al anului 2014,
are chibrite lângă el dar vrea să fie bear grylls.
exact un prometeu ratat
așa diferiți, alte zodii, altă mâncare de pește de paște
titani
prin crengile copacului vedem
zâmbetul unui soare rece de aprilie
jalnic, e 1 mai.