știi ce e poezia
e scara așezată strâmb în mintea mea
seara înainte de culcare urc cobor
vânzoleală mereu
încotro încolțește sămânța nenumelui
doare dulce atât cât să creeze dependență
lasă că mâine nu....

știi ce e poezia
jumătatea nopții desculț prin noroi
fără apă de băut fără lumină
de două ori nouă cifră nefastă
uite nufărul e acolo
dar te poticnești și cazi în mâl
plămânii tăi absorb mizeria și măreția
hai fato mai poți.....

știi ce e poezia
călătoria într-un vagon jegos
așezi pe banchetă cartea
garoafa e singura care se încăpățânează
să mai coloreze gri-ul
nu te-așteaptă nimeni peronul e gol și bătrân
dă floarea cerșetorului care te-njură
el ar fi vrut un leu
atât de mult visezi.....

știi ce e poezia
loc rezervat în cel mai elegant balamuc
ai tânjit să te afli printre azilanți
acum deschide 999 de uși
ai voie să te rătăcești printre rafturi
la stâga la dreapta mai sus mai jos
ce folos......