pe e 85, e-hei, sunt o tornadă,
sunt un hoț de ceapă roșie, de la costești spre buzău,
ce figură de pungaș sadea!,
îmi flutură pletele, văd asta în oglinda retrovizoare:
drace, când ți-a crescut ție părul atât de mult

sunt într-o decapotabilă, fac liniuțe cu james dean,
el conduce un porsche 550 spyder,
salut, bătrâne!,
râdem până la lacrimi
de felul în care destinul ne așteaptă în curbă,
cu radarul lui special, cu banda lui reflectorizantă,
cu urmele lui de cretă trasate pe distanța dintre momentul frânării
si cel al opririi efective,
sub un gabarit depășit

fugim spre o linie care fuge și ea în același timp,
cu o viteză egală,
pune, băi, accelerația pe podea, iubita împletește orele în care lipsesc,
le numără coastele,
le numără ridurile,
să mânăm cu toți caii-viteză, să facem tumbe,
să ne dăm huța,
să fumăm despuiați în parcarea de la lukoil,
ne-așteaptă iubita
și e atât de bine
că sufletul arată doar nordul

avem o mașină a timpului,
facem bucle între orele în care ești și în care nu,
le suprapunem,
le încărcăm cu electricitate,
ura!, un deget lui, un deget mie,
un deget pentru toată lumea,
(un deget pentru toată lumea!),
umezit între dinți, arătat în sus, cât mai sus,
salutări, lume, de pe e 85, drumul care duce spre iad, spre păcate,
spre unde o să arzi cu o flacără albă
de sabie din star wars